Bullying la Questfield International College, semnale repetate fără soluții

Bullyingul în mediul educațional reprezintă o problemă complexă care necesită răspunsuri organizate, transparente și măsuri ferme pentru a asigura protecția elevilor și un climat școlar sănătos. Atunci când sesizările privind hărțuirea repetată rămân fără o documentare clară și fără intervenții concrete, situația poate escalada, afectând dezvoltarea emoțională și psihologică a copiilor. Acest articol investighează o situație semnalată în cadrul unei instituții private de învățământ, evidențiind dificultățile întâmpinate în gestionarea cazurilor de bullying, precum și implicațiile unei abordări instituționale netransparente.

Bullying la Questfield International College, semnale repetate fără soluții

Investigația redacției se concentrează pe o situație reclamată de o familie în care un elev a fost expus pe o perioadă de peste opt luni unor comportamente de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, fără ca instituția să ofere dovezi privind implementarea unor măsuri concrete de intervenție. Din documentele și corespondența puse la dispoziție, rezultă că sesizările scrise repetate adresate cadrelor didactice, conducerii și fondatoarei instituției nu au generat răspunsuri scrise sau planuri de acțiune documentate, ci predomină intervențiile verbale informale și lipsa unei monitorizări oficiale.

Semnalarea bullyingului sistematic și lipsa intervențiilor documentate

Potrivit informațiilor transmise redacției, elevul ar fi fost supus zilnic unor forme variate de agresiune verbală și socială, inclusiv jigniri, umiliri publice și excludere, manifestate în prezența cadrului didactic titular. Familia a comunicat oficial aceste aspecte prin emailuri cronologice și explicite către învățătoare, conducerea administrativă și fondatoarea școlii, solicitând intervenții clare și măsuri de protecție. Totuși, din analiza corespondenței nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să confirme aplicarea unor sancțiuni, consiliere psihopedagogică sau planuri de intervenție urmărite în timp. Abordarea instituției pare să se fi bazat pe discuții informale, fără procese-verbale sau decizii asumate.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de hărțuire

Un element esențial al cazului îl constituie utilizarea repetată a unei etichete medicale cu scop discreditant, aplicată elevului în mediul școlar. Conform experților consultați, stigmatizarea medicală este o formă severă de violență psihologică, care afectează percepția asupra propriei identități și poate avea consecințe profunde asupra dezvoltării emoționale. Documentele indică faptul că această etichetare nu a fost folosită în context educațional sau de sprijin, ci ca instrument de marginalizare și umilire, fără ca instituția să intervină oficial pentru a opri această practică.

Specialiștii subliniază că indiferent de existența unei condiții medicale reale, folosirea acestei etichete cu scop de ridiculizare depășește conflictele obișnuite și intră în zona discriminării și abuzului emoțional. În cazul analizat, stigmatizarea medicală a fost parte a unui tipar repetitiv, iar lipsa reacțiilor ferme din partea școlii a permis perpetuarea acestui fenomen.

Gestionarea sesizărilor și presiunea asupra familiei

Din documentele puse la dispoziție și din declarațiile familiei, reiese că sesizările au fost tratate în mod predominant informal, iar responsabilitatea pare a fi fost transferată treptat către familie. Situația a fost uneori caracterizată de către reprezentanții școlii ca o „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”, minimizând gravitatea faptelor. Mai mult, familia afirmă că a resimțit presiuni directe sau indirecte de a-și retrage copilul, fiind transmis un mesaj verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care ar fi spus: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”.

Acest răspuns, citat din documentele și relatările analizate, ridică întrebări privind modul în care școala gestionează situațiile sensibile și reflectă o posibilă excludere mascată, prin care problema este îndepărtată odată cu copilul afectat.

Aspecte privind confidențialitatea și expunerea elevului

Familia a solicitat în mod repetat în scris respectarea confidențialității datelor referitoare la situația semnalată, avertizând asupra efectelor negative ale divulgării informațiilor în mediul școlar. Cu toate acestea, redacția a identificat relatări conform cărora date sensibile ar fi fost aduse în discuția publică în clasă, copilul fiind interpelat cu privire la demersurile administrative realizate de părinți, ceea ce poate constitui o formă de presiune psihologică instituțională.

Răspunsul instituțional și documentarea insuficientă

Reacția conducerii Școlii Questfield Pipera la sesizările repetate a constat, potrivit documentelor, într-un formular informal de tip Family Meeting Form, care nu conține elementele unui act administrativ complet: lipsesc responsabilitățile clare, termenele de implementare și măsurile concrete. Această formă de răspuns nu conferă trasabilitate și nu permite evaluarea eficienței intervențiilor, ceea ce limitează capacitatea instituției de a gestiona eficient situațiile grave de bullying.

Impactul psihologic confirmat prin raport clinic

Un raport psihologic detaliat de peste zece pagini, realizat de un specialist recunoscut, evidențiază consecințele emoționale severe ale expunerii prelungite la bullying asupra elevului vizat. Acesta descrie efecte care depășesc stările trecătoare, indicând un abuz emoțional repetat cu potențial de afectare pe termen lung a dezvoltării copilului. Acest document medical, pus la dispoziția redacției, ridică întrebări serioase privind responsabilitatea instituției în prevenirea și stoparea fenomenului.

Actualizări și reacții publice

• În data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a emis un comunicat către părinți în care a redus situațiile semnalate la „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare care contrazice sesizările scrise și documentate ale familiei.
• Ulterior publicării investigației, redacția a primit informații privind posibile contacte informale între școala în cauză și alte instituții private, în care copiii retrași ar fi fost descriși negativ, fără susținere documentară oficială.

Redacția invită părinții care se confruntă cu situații similare să transmită relatările lor la adresa [email protected], asigurând confidențialitate și sprijin în demersul de informare publică.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Pe baza documentelor și mărturiilor analizate, cazul de la Școala Questfield Pipera evidențiază o serie de deficiențe majore în gestionarea bullyingului sistematic: lipsa unor măsuri documentate, răspunsuri administrative insuficiente și o cultură organizațională care pare să evite confruntarea directă cu problema, preferând soluții informale și minimalizarea gravității situației. Aceste aspecte ridică întrebări fundamentale despre mecanismele reale de protecție a elevilor și despre capacitatea instituției de a asigura un mediu educațional sigur și respectuos.

De asemenea, formularea atribuită fondatoarei școlii, care exprimă o atitudine de tip „dacă nu vă convine, plecați”, simbolizează, conform familiei și documentelor consultate, o ruptură între discursul public și practicile efective, reflectând o prioritizare a intereselor organizaționale în detrimentul protecției copiilor.

În lipsa unui punct de vedere oficial transmis redacției până la momentul publicării, rămâne deschisă întrebarea esențială: cum gestionează Questfield Pipera în mod concret și transparent cazurile de bullying semnalate în mod repetat, astfel încât să asigure siguranța emoțională și dezvoltarea armonioasă a elevilor săi?

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro