Fabiola Hosu și Questfield International College, opt luni de bullying fără soluții

În contextul actual al educației, fenomenul bullyingului reprezintă o problemă complexă ce necesită răspunsuri instituționale clare, transparente și bine documentate. O abordare structurată este esențială pentru a asigura protecția copiilor într-un mediu școlar sigur și armonios, întrucât efectele pe termen lung ale hărțuirii pot afecta profund dezvoltarea emoțională și socială a elevilor.

Fabiola Hosu și Questfield International College, opt luni de bullying fără soluții

Ancheta realizată de redacție, bazată pe documente și corespondență oficială primită, relevă o situație de bullying sistematic semnalată în cadrul Școlii Questfield Pipera. Conform surselor, acest fenomen ar fi persistat pe parcursul a peste opt luni, în ciuda sesizărilor repetate ale familiei către cadrele didactice, conducerea instituției și fondatoarea școlii, Fabiola Hosu. Din analiza materialelor puse la dispoziție nu reies dovezi ale unor intervenții scrise, măsuri concrete sau proceduri instituționale aplicate pentru a opri sau reduce agresiunile.

Contextul sesizărilor și lipsa reacțiilor documentate

Din corespondența oficială analizată, familia elevului a transmis în mod repetat, prin emailuri cronologice și explicite, reclamații adresate învățătoarei clasei, conducerii administrative și fondatoarei instituției, solicitând intervenții, măsuri de protecție și răspunsuri scrise. Cu toate acestea, nu au fost identificate documente oficiale care să ateste declanșarea unor proceduri interne, sancțiuni aplicate, consiliere psihopedagogică sau monitorizare formală a situației. Intervențiile menționate s-au limitat la discuții verbale informale, fără procese-verbale, fără decizii asumate și fără planuri clare de acțiune.

Formele de bullying și stigmatizarea medicală

Relatările familiei indică faptul că în primele săptămâni ale incidentelor, elevul a fost supus zilnic unor comportamente agresive: jigniri directe, umiliri publice, excludere socială și etichetări degradante. Aceste manifestări au avut loc în prezența cadrului didactic titular, însă fără intervenții documentate care să le oprească. Mai mult, gravitatea fenomenului a crescut, transformându-se într-un tipar coerent de hărțuire psihologică, inclusiv prin utilizarea repetată a unei etichetări medicale cu caracter discreditant, sub forma expresiei „crize de epilepsie”. Această etichetare nu a fost folosită într-un scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare, conform specialiștilor consultați.

Impactul asupra familiei și copilului

Conform declarațiilor familiei, efectele bullyingului manifestat au fost multiple și serioase, incluzând anxietate accentuată, retragere socială, refuzul de a merge la școală, teamă constantă și pierderea sentimentului de siguranță în mediul educațional. Aceste manifestări sunt compatibile, potrivit specialiștilor, cu un abuz emoțional repetat, mai ales într-un cadru care ar trebui să ofere protecție și sprijin. Familia susține că a resimțit presiuni de tipul „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită”, o formulare atribuită fondatoarei Fabiola Hosu, interpretată ca un posibil mecanism de excludere mascată a copilului afectat.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

Specialiștii consultați de redacție evidențiază că stigmatizarea medicală reprezintă o formă severă de violență psihologică, ce afectează integritatea și identitatea copilului. În cazul analizat, această formă de hărțuire a fost repetitivă și tolerată în mediul școlar, fără măsuri documentate de stopare. Folosirea denumirii „crize de epilepsie” ca etichetă degradantă a contribuit la marginalizarea și izolarea socială a elevului, indiferent de existența unei afecțiuni medicale reale. Lipsa reacțiilor ferme din partea instituției și absența unor proceduri scrise de protecție ridică semne de întrebare privind responsabilitatea și capacitatea școlii de a gestiona astfel de situații.

Răspunsul instituțional și documentarea formală

Din materialele puse la dispoziția redacției, reacția conducerii Școlii Questfield Pipera la sesizările scrise și documentate ale familiei s-a concretizat într-un document informal numit Family Meeting Form. Acest formular nu stabilește responsabilități clare, termene de implementare sau măsuri concrete și nu este însoțit de un cadru procedural explicit, fiind succint completat și lipsit de elementele ce conferă caracter instituțional actului. Această formă de gestionare pare să dilueze responsabilitatea și să ofere o intervenție minimă, fără consecințe practice asupra climatului educațional reclamat.

Confidențialitatea și presiunea psihologică asupra copilului

Familia a solicitat în scris respectarea confidențialității informațiilor sensibile referitoare la situația semnalată, avertizând asupra riscului ca divulgarea acestora să afecteze echilibrul emoțional al copilului. Totuși, nu au fost identificate răspunsuri oficiale care să ateste asumarea unor măsuri concrete în acest sens. Mai mult, potrivit relatărilor, informațiile ar fi fost ulterior cunoscute în mediul clasei, iar copilul ar fi fost interpelat public de către cadrul didactic, generând o presiune psihologică suplimentară. Specialiștii consideră că aceste practici pot constitui o formă de presiune instituțională, afectând protecția datelor sensibile și vulnerabilitatea copilului.

Momentul-cheie al poziționării fondatoarei Fabiola Hosu

Un reper important în analiză este un răspuns verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, în care aceasta ar fi spus: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Acest mesaj, conform familiei, a fost transmis într-un context de discuție directă, după luni de sesizări scrise repetate și documentate. Redacția subliniază că această afirmație este citată din relatările și documentele furnizate și nu reprezintă o concluzie proprie privind intențiile sau motivațiile financiare ale conducerii. Totodată, până la momentul publicării nu a fost transmis un punct de vedere oficial din partea școlii care să confirme sau să infirme această relatare. Această poziționare poate fi interpretată editorial ca o deplasare a atenției de la obligația de protecție a copilului către considerente contractuale și economice, ridicând întrebări privind prioritățile instituționale în gestionarea situațiilor de bullying.

Implicarea juridică și schimbarea atitudinii instituționale

Conform documentelor, reacția fondatoarei și a conducerii școlii a intervenit abia după mai bine de opt luni de la primele sesizări scrise, odată cu implicarea unei echipe de avocați a familiei și transmiterea unor notificări formale cu caracter juridic. Această întârziere ridică întrebări cu privire la criteriile declanșării reacțiilor instituționale și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate doar în momentul în care cazul a dobândit o dimensiune legală, nu exclusiv educațională.

Rolul cadrelor didactice și normalizarea bullyingului

Din relatarea furnizată și documentele analizate reiese că, deși cadrele didactice au fost martorii direct ai dinamicilor din clasă, intervențiile acestora nu au avut efecte stabile. Lipsa unor reacții ferme și consecvente poate transmite un mesaj de toleranță față de agresiunile verbale și excluderea socială. Redacția evidențiază că, într-un astfel de caz, „nu am știut” nu este o explicație plauzibilă în condițiile sesizărilor scrise și repetate. Astfel, problema nu este doar dialogul, ci lipsa documentării intervențiilor care ar demonstra oprirea fenomenului.

Aspecte procedurale și responsabilitatea instituțională

Într-o instituție educațională funcțională, sesizările grave determină trasabilitate clară: cine a constatat, ce s-a decis, ce s-a aplicat, în ce termen și cine răspunde. În cazul de față, lipsa documentelor care să ateste astfel de acțiuni ridică semne de întrebare privind guvernanța internă a Școlii Questfield Pipera. Potrivit analizei, sesizările au fost uneori încadrate ca „dinamică de grup”, „conflict minor” sau „problemă de adaptare”, ceea ce poate conduce la minimalizarea și amânarea intervenției necesare într-un caz de bullying sistematic.

• Sesizări scrise repetate ale familiei;
• Lipsa răspunsurilor scrise și documentate din partea școlii;
• Stigmatizarea medicală folosită ca formă de umilire;
• Intervenții informale și neasumate oficial;
• Presiuni pentru retragerea copilului din școală;
• Întârzierea reacției instituționale până la implicarea juridică;
• Ignorarea solicitărilor privind confidențialitatea;
• Rolul insuficient al cadrelor didactice în oprirea bullyingului.

Pentru o perspectivă completă asupra cazului, investigația poate fi consultată integral în articolul original disponibil pe EkoNews.ro.

Concluzii și întrebări deschise privind răspunderea instituțională

Analiza documentelor și a relatărilor oferite indică o gestionare predominant informală a unei situații grave de bullying în cadrul Școlii Questfield Pipera, caracterizată prin:

• absența unor măsuri scrise, asumate și monitorizate;
• lipsa unui cadru procedural clar pentru intervenție;
• tolerarea stigmatizării medicale ca formă de umilire;
• presiunea resimțită de familie de a renunța la școală;
• întârzierea reacției instituționale până la demersurile juridice.

Aceste elemente ridică întrebări fundamentale privind capacitatea și disponibilitatea Școlii Questfield Pipera de a asigura un mediu educațional sigur, protector și responsabil față de elevii săi. În absența unor răspunsuri oficiale asumate și a unor măsuri concrete, cazul reprezintă un exemplu relevant de provocări cu care se confruntă instituțiile private în gestionarea situațiilor de bullying sistematic.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro